In curand, vei regreta.. Vei regreta tot ce faci acum..si tot ce ai facut vara asta.. Garantez..
La fel ca pe vremuri, te vei intreba plangand, cu glasul deformat de o ura teribila: ,,Cum am putut fi atat de proasta?! Cum?!".
Si te va durea. Da, stiu prea bine, vei avea atatia nervi de vei crede ca nu mai incap in tine.
Iti va veni sa mori, sa te bati, sa te distrugi, sa te evapori in eter, sa ai in fata ta o groapa care sa te acopere pe vecie. Intr-o clipa din asta, ti-ai face orice rau cu bucurie daca ai sti ca astfel s-ar anihila rusinea.
De asemenea, si tie iti e cunoscut sentimentul de care vorbesc eu aici..

Imi pare rau ca il vei simti iar.. Sincer.. Dar asa e viata.. Te loveste pana inveti sa nu mai cazi.. Se vede treaba ca tu nu ai invatat inca.. Este un fel de arta aproape, cred ca nici nu se invata, de fapt.. Mai degraba se fura - te deprinzi cu ea, oricum.

Insa nu-ti face griji. Chiar daca uneori ai impresia ca esti singura- apoi, crede-ma, e cea mai mare minciuna pe care o poti spune. Si o stii.

Cand vei incepe sa te simti prost si vei privi lucrurile limpede, fara acoperamantul a ceea ce tu numesti dragoste - cu toate ca de data asta nu e cazul - te sfatuiesc sa plangi pentru ca te descarca. Plangi pana nu mai ai lacrimi, aer, ochi si rusine. Doar plangi. Dupa care jura-ti in scris ca NICIODATA, da' NICIODATA nu vei mai fi proasta. Never ever. Mai bine ti-ai lipi hartia aia undeva unde sa o poti citi mereu.

Daca, in caz contrar, nu te vei trezi din frenezia asta - desi eu garantez ca iti va veni mintea la cap - imi pare si mai rau pentru tine. Sincer. E cu mult mai grav.


In orice caz, eu iti spun aceste lucruri - cu riscul ca ma vei considera proasta - pentru ca banuiesc ca nu ti le mai spune nimeni si pentru ca stiu la perfectie cum e. Astea sunt un fel de sfaturi - daca vrei sa le asculti, bine, daca nu, nu.

Mi-e indiferent.