Grigore Dima (personajul lui Mihail Drumes) si-a spus, prada resemnarii, urmatoarele:
,,Zadarnic am deschis fereastra, ca sa privesc spre trecut. Repede, Grigore Dima, sa tragem storurile!!"
Fantastice cuvinte!! Fantastice!!
Asadar, repede, Ralu, sa tragem storurile!!

Leaga amintirea lui A. cu lanturile trandafirii si amare ale primei iubiri sfaramate..... si arunc-o in trecut!! A trecut mai bine de un an, este aproape ingropata in praful cenusiu al uitarii, ce mai astepti?! Doar iti este limpede ca lumina zilei ca nu va veni...la tine.

Apoi, leaga si dezamagirea pricinuita de o prietenie care a unit - mai mult sau mai putin - doua suflete tinere timp de 5 ani, dar care s-a spulberat la prima boare de vant mai serioasa.... si arunc-o si pe ea in trecut!! Se pare ca pur si simplu ti-ai irosit increderea (IAR)....

La urma, strange toate visele care ti-au inaltat sufletul pe cele mai inalte culmi, dandu-i inimii tale aripi si....azvarle-le si pe ele in trecut!! Chiar daca doare, chiar daca ti le smulgi din suflet, chiar daca au fost atat de dulci si ti-au asternut pete vii de culoare pe viata searbada pe care o duceai... Azvarle-le.... caci s-au destramat toate, intocmai cum valurile marii - indiferent de grandoarea lor - mor toate, lovindu-se de plaja...Azvarle-le!!

SI INCHIDE GEAMUL!! 

Dar degeaba....Geamul l-ai inchis, da, insa este transparent...poti vedea in continuare momentele dureroase, sperantele naruite, visele ce ti-au lasat cicatrici, de parca ar fi fost reale... Si incepe sa ploua....si ploua cu toate lacrimile inghetate care ti-au scaldat ochii de atatea sute de ori...Si te doare....Prada suferintei, vrei sa deschizi trecutul, sa te lasi iar prada amintirilor si viselor care, in ciuda durerii, te incalzesc....te inconjoara si te fura cu ele....si, pret de cateva secunde, mori din aceasta viata....pret de cateva secunde, zambesti iar, ii ai imaginea in fata, te atinge...esti fericita....Pana cand te trezesti..plangand..Dar ce conteaza ce se intampla dupa ce visezi?! Ti-ai da si viata pentru acele amintiri pretioase....Usor-usor, mana ta este atrasa de umbre nevazute, fine si parfumate cu fericire si cu emotie....Si atingi manerul.
Dar STAI!! Ultima farama de ratiune ramasa iti striga tare:
Repede, Ralu, sa tragem storurile!! E singura cale...

                                                                            Gata....s-a ispravit...