Se aduna, stii??
Ingrijorarea, problemele, nerabdarea, scarba, dorul....
Se aduna, se aduna in disperare.. Formeaza o ceata densa, intunecata, aproape materiala.. E coplesitoare!!
Si totusi, se aduna, se aduna si creste treptat.. Pana nu mai are loc!!
Si atunci cand nu mai are loc, ce?! Si atunci, nimic!!
E nevoie doar de o senzatie placuta, necunoscuta, imbatatoare.. Un lucru nou pe care nu l-ai mai facut pana acum si care iti da un sentiment intens de libertate...
De exemplu, sa fii intr-un parc la 10 noaptea cu colegii de care te desparti dupa 8 ani..
Si te bucuri, esti plin de euforie, incantat de viata!!
Pana cand vraja frumoasa se sfarama brutal, caci niciun lucru frumos nu dureaza mult..
Cum se sfarama?? Dureros!!
Cazi si te rostogolesti pe scari, imbracata in rochie, in vazul lumii...la propriu..
Ha ha, e ironic!!
Si apoi, tristetea vine, te ia..vrea sa te faca sa plangi..pacat ca nu mai ai lacrimi!!
Dar asta nu o impiedica..e ambitioasa!!
In doar cateva minute incepi sa plangi.. Amarnic, cumplit, sfasietor..
De fapt, nu plangi!! Jelesti, la propriu!!
Te jelesti pe tine, regreti ca te-ai nascut, te intrebi cu ce ai gresit, te uiti in sus si zici : de ce nu esti aici?! , te uiti imprejur si zici iar: de ce nu esti aici?!..Niciun raspuns.
Dar nu te opresti aici!! Printre lacrimile fierbinti care ti se rostogolesc pe obraz ca o cascada, zbieri, urli ca te-ai saturat, ca nu mai vrei acasa, ca ti-e scarba de mama, de lume, de TOT!!
Apoi ajungi instant la violenta: dai cu picioarele in stalpi, in banci, rascolesti frunzele, iti arunci geanta pe asfalt..
Esti plina de nervi, tremuri, plangi iar, o iei de la capat si NU VREI SUB NICIO FORMA SA MERGI ACASA!!
Afara e noapte si e intuneric si sunt stele si e rece si iti place..
Bautura ai, dar nu iti poti ineca amarul caci e pacat si cu sufletul tau ce faci?!
Intr-un final, obosesti, dar nu te opresti din plans.. Te asezi intr-un leagan, te dai putin, apoi ii rogi pe colegi sa te adopte si sa nu te mai duca acasa....

Zadarnic, insa....
Plangi tot drumul spre casa, in fata blocului te opresti si cauti o masina din priviri, vezi ca nu e si urci....
Plangand, bineinteles...
Acasa dai cu ochii de o persoana de care ti-e scarba si....te culci....

A doua zi, nu te simti cu mult mai bine insa....tot ce ti-a ramas este inspiratia... 
                                                                            Asa ca te multumesti cu ea....