Astazi implinesti 10 luni.

In mod normal, ti-as ura ,,La multi ani!", insa acum sunt putin nehotarata..

Si asta pentru ca, de-a lungul existentei tale, nu ai fost blanda cu mine deloc.

Mi-ai secat ochii de lacrimi.. Mi-ai tavalit orgoliul in noroi.. Mi-ai cladit si spulberat mii de vise.. Mi-ai sadit in suflet gelozie, deznadejde, disperare.

Am fost trista din cazua ta de atatea ori, ca imi este imposibil sa numar.. Indiferent ce faceam, te infiltrai in mintea mea si imi acaparai toate gandurile, provocandu-mi o rana dureroasa.. Si asta se intampla zi de zi, minut de minut, secunda de secunda!! Era exasperant si el era omniprezent  si eu nici nu voiam sa se opreasca!!

Plus ca mi-ai luat mintile la propriu, caci, dupa ce imi promisesem ca nu voi mai fi proasta niciodata, m-ai facut sa-l sun pe A de zeci de ori.

Esti absolut incredibila!! Ai reusit sa ma transformi cu totul - de la caracter pana la hobby-uri - intr-o perioada atat de scruta de timp!! Cand ma gandesc ca ai luat nastere dintr-un simplu gest si ca ai rezistat in mine - care nu am incredere in nimic si sunt plina de dezgust, scarba si nepasare - in mine 10 luni, ma minunez. Chiar ai o forta surprinzator de mare.

Am incercat sa te neg, sa te exclud, sa-mi eliberez sufletul din colivia ta, insa nu a functionat sa ma mint singura. 

Acum, dupa atata timp, m-am obisnuit cu tine si cred ca m-as simti tare nefericita daca ai disparea. Mai ales ca ai inceput sa ma ajuti, dandu-mi o idee fantastica pentru o carte care este inspirata din tine in totalitate.

Asadar, in ciuda a tot ceea ce am trait impreuna, iti urez cu draga inima : ,,La multi ani!" , dragoste nemuritoare pentru A  ....si sper ca vom convietui mai fericite pe viitor....

          Ah, da, am uitat sa mentionez ieri....Cartea va fi scrisa din perspectiva ta.... 

          Ciudat, nu?? Cum as putea stii ce gandesti?? 

          Interesant este ca nici macar nu am nevoie sa stiu..caci vei gandi ca mine..vei iubi ca mine..vei suferi ca mine..vei visa ca mine..vei spera ca mine.. Vei purta in suflet iubirea pe care ai sadit-o in sufletul meu. 

              

                            Si asta imi va mangaia orgoliul dragostei sfaramate.

Singurul lucru bun pe care l-ai adus in viata mea (bineinteles ca fara sa vrei si fara sa stii) este .... ideea unei carti. Incredibil, dar adevarat, corect??
Si nu orice carte.


                           




     O carte captivanta, ale carei randuri vor ascunde dragostea mea. 
                                                                                 Unica si singura.

                                   Titlul: Iubirea unui trandafir alb.

Ha ha!!
N-ai idee cat de bine m-am simtit de ziua ta. A fost tare frumos!!
In primul rand, am iesit cu Jip la sala si asta mi-a luminat ziua. Soare, lac, copaci, racoare....unul dintre putinele locuri in care am fost cu adevarat fericita....


In al doilea rand, nu prea mi-a stat gandul la tine. Mi-ai trecut fugitiv prin minte de cateva ori, atunci cand ascultam melodii in care ma regaseam, insa doar atat..Nu te-am pastrat, caci nu voiam sa-mi ruinezi si ziua asta.


In al treilea rand, e ziua lu' Bubuuuuu, face 4 ani!! Ah, ce il iubesc eu pe cainele asta!! N-as putea sa vin acasa fara stiu ca ma asteapta..



In al patrulea rand, mi-am readus pe cineva in suflet. Readus e un cuvant gresit, caci nu-si parasise niciodata locul din inima mea, insa acum l-am simtit prezent- cum nu-l mai simtisem de mult- si am vorbit....De fapt, eu am vorbit, insa sunt sigura ca m-a ascultat, pot sa bag mana in foc...Mi-a ascultat si cuvintele mele, si ciripitul dulce al pasarilor ce vegheaza dintre frunzele de smarald locul in care am fost amandoi fericiti, impreuna - ca o familie.
Am mers pe unde am mers odinioara, am invocat amintiri, am privit poza in care dansam - poza in care toata fata, tot trupul si toata fiinta sa interioara zambea -  si am realizat ceva ce stiam de mult: tata este singura persoana de pe acest Pamant care m-a iubit si care ma va iubi sincer. De unde aceasta concluzie?? E foarte simplu. 
A fost bun cu mine, desi nu meritam. Mi-a alinat durerea cand ceilalti ma nedreptateau. Mi-a sters lacrimile cand curgeau siroaie. Mi-a purtat de grija cand nimeni nu o facea. Cand venea acasa, ma plimba cu el oriunde, de la magazin si pana la sala. A facut sacrificii uriase pentru mine si vroia sa-mi cladeasca un viitor stralucit. Radea cand eu faceam gogomanii, in special atunci cand eram mica si ii poceam numele. Ii placea sa stea cu mine si sunt incredintata ca ar fi facut orice daca as fi avut nevoie. Nu ma certa si nu ridica tonul - o privire era de ajuns. Imi semna in carnetul de note, bucuros ca aveam numai....FB. 
M-a iertat cand greselile mele erau crunte si cumplite si imi place sa cred ca a fost langa mine mereu - mereu, din momentul in care a zburat in ceruri si pana in momentul de fata, cand scriu aceste lucruri desi nu planuiam sa dezvalui atat de multe detalii.
A fost langa mine cand aveam nevoie, este acum si va fi pana can ne vom reintalni...sper...Caci daca dragostea lui ma paraseste, lumea mea se destrama intocmai ca o hartie cuprinsa in flacari, sfarsindu-se in propria sa cenusa.


Asadar, spuneam ca ziua ta a fost cu adevarat deosebita si ca m-am simtit implinita si plina de speranta fara tine!!..


                                                        La multi ani!!

Flacara se reaprinde. O simt tot mai mare. Si arde mocnit.


Dar NU vreau sa mai umplu un blog cu Shits about love, ok??
Asa ca, momentan, o controlez....si nu ma dau batuta!!

                                             

 Insa, daca devine ca la inceput.....eu ce ma fac??

Deja imi invadeaza visele....si regret sa spun....ca imi place si ca....mi-era dor....





Dar GATA!! Ce fac eu aici?! Trezeste-te, fato, nu te-ai saturat sa te umilesti si sa-ti bati joc de tine, tavalindu-ti orgoliul in noroi?!
Ce-ai, ai innebunit?! 
Dupa cum scrie si la titlul blogului, aici esti doar TU, pricepi?? 
Fara  A, si fara  dragoste.
Proasto!!
                   


                                Trezeste-te, te rog!!..te rog!!..

Simt in mine o ura imensa, ingrozitoare. E in mine, in fiinta mea si ma macina necontenit.
As spune ca e doar un sentiment, insa.. daca inchid ochii si ma concentrez asupra ei, devine ceva material, vizibil tuturor. E ca un val intunecat si mare, mare.. indeajuns de mare incat sa distruga sub greutatea sa toate scolile de pe pamant.
Da, chiar il vad. Mai intai pluteste lin deasupra scolii cladirii de tortura si indobitocire ca un nor. Apoi se lasa in jos incet-incet, cu aripile-i negre fluturand pana cand ajunge pe acoperis..
Si atunci incepe dezastrul!! In ciuda faptului ca are infatisarea unui cearsaf fin de matase, greuatea sa e coplesitoare si are puterea sa sfarame intreaga constructie din temelii. Peretii se indoaie ca niste hartii si se prabusesc la pamant. Geamurile se sparg in mii de bucatele si gem cu sunete haotice. Usile explodeaza impinse de o forta coplesitoare. Totul se darama rapid si singurele care raman sunt doar urmele a ceea ce a fost odata si rasetele mele de extaz.
Sa ne intelegem: scolile sunt complet goale si nimeni nu este ranit..fizic.
Si asta datorita faptului ca ura mea nu este izvorata din rautate, ci din deznadejde, scarba, rusine si teama.
Teama de examenul care imi va dicta viitorul. Teama ca toate visele mele se pot sfarama intocmai ca peretii scolii. Rusine de toate lucrurile pe care le-am facut in acest loc blestemat. Scarba de colegii si profesorii mei. Deznadejde cu privire la viata mea.


Nu stiu cand se va stinge acest sentiment, insa m-am saturat sa-mi distruga fericirea, visele, dorintele si chiar zambetul!!


             Sper ca, dupa ce dau examenul, sa fiu iar eu. Sper.

                                                                     Daca NU te cunosc, de ce inca ma gandesc la tine??

            Cerul e asa de fermecator!!
           
                            ..si o particica din seninul sau se oglindeste in mine..
         

                    In ochii si in sufletul meu....

 


                                                                                    Il iubesc!!..